Introducere

Limba chineză se numără printre cele mai dificile din lume. Cu toate acestea, peste 50 de milioane de străini din întreaga lume o studiază pentru că le este necesară în afaceri, pentru a afla lucruri despre cultura chineză sau pentru a comunica mai bine atunci când străbat China în călătoriile lor. Toţi cei care au fost deja iniţiaţi în tainele limbii chineze sunt de acord cu un lucru: studiul limbii chineze este antrenant.

 

Chineza se numără printre cele mai populare limbi exotice studiate în Europa, fie datorită influenţei profesionale, fie din motive personale. În ambele situaţii, o persoană care vorbeşte limba chineză este căutată şi apreciată pe piaţa muncii.

Prin chineză, înţelegem limba „mandarină”?

Nu există o limbă chineză unitară vorbită, ci un grup de dialecte care fac parte din familia sino-tibetană. Câteva sunt specifice Chinei, existând şi sinologi care consideră că există peste 12 dialecte. Spre exemplu, dialectul cantonez are aproape 80 de milioane de vorbitori. Însă dialectele limbii chineze sunt atât de diferite între ele, încât o persoană din sudul Chinei va comunica foarte greu cu o persoană din nord. Atunci când se face referire la „limba chineză” studiată de către străini, este vorba, de fapt, de dialectul mandarin, adoptat ca limbă oficială în China din anii 1950.

Ortografia – veriga lingvistică

Elementul lingvistic comun al poporului chinez nu este limba vorbită, ci sistemul de scriere alcătuit din ideograme, cu o vechime de patru milenii. Este cel mai vechi sistem de scriere în uz din lume, iar cel care cunoaşte suficiente ideograme poate descifra, în egală măsură, un text dintr-un cotidian sau un text de câteva mii de ani. Iniţial, caracterele chinezeşti reprezentau anumite obiecte, fiinţe sau soarele şi corespundeau unui cuvânt sau unei silabe, însă, odată cu dezvoltarea comunicării, s-au metamorfozat în simboluri mai sofisticate şi nu atât de exacte. Chiar dacă dialectele chineze sunt numeroase, scrierea a rămas neschimbată pe teritoriul întregului imperiu. Principala dificultate întâmpinată la învăţarea caracterelor chinezeşti este modul lor aparte de scriere, în care ordinea fiecărei linii este importantă. Fiecare caracter îi corespunde unei silabe – scrierea chineză este una de tip monosilabic. În prezent, o ideogramă are două componente – cea fonetică (pronunţarea) şi cea semantică (sensul).

O răsplată pe măsura eforturilor

Chineza se numără printre limbile cel mai greu de învăţat, în primul rând fiindcă este tonală, iar fiecare silabă trebuie pronunţată cu o anumită tonalitate, cu o modulaţie specifică a vocii. O silabă poate avea sensuri diferite în funcţie de intonaţie. Mai exact, tonalitatea schimbă înţelesul unui cuvânt. Dialectul mandarin include patru tonuri: plat, în creştere, în descreştere urmat de o creştere accentuată, în descreştere.

A doua mare dificultate a limbii chineze o constituie bogăţia şi complexitatea sistemului de caractere. Limba chineză include până la 50.000 de caractere, deşi sunt şi surse care susţin că există „doar” 20.000, iar sistemul de scriere este unul de tip deschis, datorită apariţiei constante de noi termeni. În opt ani de şcoală, elevii din China învaţă 3.000 de caractere, ceea ce le permite să citească, de exemplu, presa, însă pentru a citi şi a scrie cursiv, e necesar să înveţe un număr dublu de ideograme – chinezii educaţi folosesc în jur de 6.000 de caractere.

Mai există o dificultate a limbii chineze... proverbele. Există o abundenţă de proverbe folosite în conversaţie mai ales de persoanele educate, iar simpla învăţare a caracterelor care le formează nu este suficientă. În conversaţia cu un chinez sau pentru lecturi în limba chineză, este necesar să fiţi familiarizaţi cu proverbele, pentru a înţelege contextul în care sunt utilizate. În general, chinezii sunt conştienţi că limba lor este dificil de învăţat de străini, iar cu un simplu „Ni hao” (Bună ziua!) le veţi câştiga aprecierea.

Cât durează studiul limbii?

Durează chiar şi doi ani şi jumătate pentru a învăţa chineza pentru comunicarea uzuală. Dacă scopul este să faceţi turul Chinei, însuşi cei care studiază limba susţin că un an de studiu intensiv – câte cinci ore pe săptămână – este suficient. Un aspect interesant este uşurinţa cu care pot fi învăţate regulile de bază ale limbii. Gramatica, de obicei cea mai dificilă parte, e aproape absentă din limba chineză, care nu are declinări, conjugări, genuri sau forme de plural.

Nu vă lăsaţi însă descurajaţi de dificultăţile limbii chineze: însuşi cei care o studiază mărturisesc că devine o activitate antrenantă. Răbdarea este esenţială pentru a deprinde caligrafia chineză. Există numeroase metode de a învăţa limba chineză: cursuri, lecţii private sau studiu individual, prin platforme online. Indiferent de limba studiată, recomandarea general valabilă este de a avea contact direct cu limba pe care vă propuneţi să o studiaţi. Cele mai bune rezultate le veţi avea călătorind sau chiar înscriindu-vă la cursuri organizate în China. În continuare, vă vom pune la dispoziţie un curs de iniţiere în limba chineză, cu lecţii care îşi propun să explice vocabularul de bază şi câteva fraze utile în interacţiunile cu vorbitorii de limba chineză.